istoria calculatorului

Univers ingineresc” anul XVIII, nr. 16 (398), 16-31 august 2007
Maeştri ai ingineriei calculatoarelor. Pagini de istorie
(Compilate de) Lucian N. Vinţan
lucian.vintan@ulbsibiu.ro

12 mai 1941, ing. Konrad Zuse face la Berlin o demonstraţie de lucru a calculatorului Z3 proiectat de către el. Calculatorul este considerat primul calculator automat, programabil în mod flexibil şi deci universal (citea programele de pe bandă de celuloid perforată). Totuşi, nu avea instrucţiuni de salt condiţionat şi deci posibilitatea buclelor de program. Era binar şi lucra cu numere în virgulă mobilă pe 22 biţi. Conţinea cca. 2000 de relee electromagnetice şi avea o frecvenţă de tact de 5-10 Hz [Zuse]. Fără să ştie de celebra teză de masterat a lui Claude Shannon de la MIT, intitulată A Symbolic Analysis of Relay and Switching Circuits (1937), Zuse mapează şi el algebra logică a lui Boole şi aritmetica binară în circuite logice cu relee. Z3 a fost distrus în bombardamentele din Berlin în anul 1944. O copie a lui Z3, construită ulterior chiar de către Zuse, se află la Muzeul Tehnicii din Munchen. Încă din anul 1936 Zuse a trimis spre aprobare un patent în care se explică ideea programului memorat. Brevetul a fost respins!
În perioada 1939-1942 Dr. John Vincent Atanasoff de la Iowa State College, SUA, construieşte împreună cu fostul său student Clifford Berry, probabil primul calculator (parţial) electronic, binar, numit ABC (Atanasoff Berry Computer). Proiectarea lui începe încă din anul 1937. Nu a fost niciodată complet funcţional. Totuşi, a fost primul calculator parţial electronic (comandă electromecanică, calcul electronic) care a implementat reprezentarea binară a datelor (50 biţi în virgulă fixă) şi care a separat memoria de partea computaţională. Avea o memorie regenerabilă pe bază de condensatori (o precursoare a DRAM-urilor de azi), funcţiona cu un tact de frecvenţa reţelei de alimentare (60 Hz) şi efectua 30 de adunări / scăderi pe secundă [Atanasoff]. Exploata paralelismul datelor în rezolvarea unor ecuaţii liniare. Totuşi nu avea implementată ideea programului memorat, fiind un calculator dedicat. În iunie 1941 Mauchly examinează calculatorul, ulterior prilej de controverse asupra adevăratului părinte al ideii de calculator electronic digital.
Decembrie 1943 (prototipul) / februarie 1944 (funcţionare), inginerul britanic Tommy Flowers şi colectivul său proiectează şi construiesc calculatorul electronic binar (dedicat) numit Colossus, utilizat la decriptarea de către britanici a mesajelor germanilor pe timpul războiului. Era implementat cu tuburi electronice. Era parţial reprogramabil prin modificări ale comutatoarelor hardware [Colossus]. A fost primul calculator care a implementat în hardware registre de deplasare şi reţele sistolice utilizate pentru decodări simultane.
1944, Harvard Mark I (iniţial s-a numit Automatic Sequence Controlled Calculator – ASCC) a fost primul calculator numeric automat din SUA, realizat cu relee şi comutatoare (contactoare). Citea programele de pe bandă perforată iar datele le stoca în registre (de aici termenul de memorie Harvard, adică având spaţii distincte pentru instrucţiuni şi date). A fost proiectat de către fizicianul Dr. Howard Hathaway Aiken de la Harvard, cu finanţare IBM. (A fost construit efectiv la IBM şi trimis la Harvard în februarie 1944.) Nu avea salturi condiţionate, ceea ce implica programe lungi. Lucra cu numere zecimale pe 23 digiţi şi realiza 3 adunări/scăderi pe secundă [Mark].
1943 – 1946, Fizicianul Dr. J. Presper Eckert & inginerul John Mauchly (Universitatea din Pennsylvania, Moore School) au iniţiat construcţia primului calculator electronic pe scară largă, de uz general, complet operaţional, numit ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator), finanţat de armata SUA, utilizat la calculul tabelelor balistice de artilerie, proiectarea bombei cu hidrogen etc. La proiect au mai participat şi alţi ingineri străluciţi [ENIAC] Avea cca. 18000 de tuburi electronice, 20 de registre pe 10 digiţi. O adunare dura 200 μs (􀃆5000 de adunări/s, faţă de câteva sute de milioane azi, pe calculatoare personale!), avea instrucţiuni de salt condiţionat, consuma 150 KW! Avea unităţi speciale pentru adunare, înmulţire, împărţire, extragere radical etc. Era parţial programabil prin switch-uri manuale, datele se citeau de pe cartele perforate IBM, iar rezultatele se tipăreau [Hennessy]. Performanţe: 5000 de adunări pe secundă, 385 înmulţiri pe secundă etc. Construcţia sa a fost iniţiată prin proiectul secret Project PX între armata SUA şi Universitatea Pennsylvania (5 iunie 1943). Primele procesări s-au realizat încă din 1944.
30 iunie, 1945, se publică celebrul raport al lui John Von Neumann intitulat First Draft of a Report on the EDVAC, (EDVAC – Electronic Discrete Variable Automatic Computer) Moore School of Electrical Engineering, Contract W-670-ORD-4926 between the and the United States Army Ordnance Department and the University of Pennsylvania; conţinea 43 de pagini. John von Neumann – strălucit matematician – este atras încă din 1944 la proiectul ENIAC. Este prima lucrare care defineşte procesarea programelor într-un calculator electronic digital (binary digit = bit). Printre altele, lucrarea conţine: structura unui calculator de uz general (all purpose) cu programe memorate (idee nouă) pe baza a 5 module interconectate (Computer Arithmetic, Central Control, Memory – stochează programe şi date, Input şi Output), proiectate a.î. să proceseze sincron, în special probleme matematice de interes (sisteme neliniare de ecuaţii diferenţiale, sortări, probleme statistice etc.), elaborarea aritmeticii binare şi a circuitelor aferente (cu exploatarea paralelismelor aritmetice), transferul şi procesarea informaţiilor, modelate detaliat pe baza analogiei cu neuronii artificiali ai lui W. J. MacCulloch şi W. Pitts (E-elements; intrări excitatoare – 1, inhibatoare – 0 şi ieşire), definirea tipurilor de instrucţiuni maşină (orders) şi a acţiunilor acestora asupra modulelor componente [Neumann]. Von Neumann, Mauchly, Eckert şi Herman Goldstine au adus contribuţii esenţiale în conceperea acestui memoriu (calculator electronic cu programe memorate), care a fertilizat domeniul calculatoarelor pe scară largă. EDVAC devine operaţional abia în 1952.
1946, Maurice V. Wilkes (Univ. Cambridge) participă la Moore School la nişte cursuri de calculatoare. Într-o noapte citeşte raportul lui von Neumann asupra lui EDSAC (nu existau facilităţi de fotocopiere şi a trebuit să-l returneze a 2-a zi.) Reîntors la Cambridge, construieşte calculatorul EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer) definitivat în mai 1949 – primul calculator electronic complet echipat, operaţional, cu programe memorate (un mic prototip, Manchester Small Scale Experimental Machine, s-a realizat totuşi anterior, la Universitatea Manchester în 1948 sub conducerea prof. F. Williams). Alte inovaţii ale lui Wilkes: microprogramarea ca tehnică de proiectare a unităţii de comandă (1951, aplicată de IBM abia la începutul anilor 60), bibliotecile de programe şi macroinstrucţiunile, memoriile cache (primul articol în 1965), sistemele de operare cu time-sharing şi acces controlat la resurse etc. Wilkes a obţinut Premiul Turing, cel mai prestigios în ştiinţa calculatoarelor.
1946, Arthur Burks, H. Goldstine, J. V. Neumann publică lucrarea intitulată Preliminary discussions of the logical design of an electronic computer, Institute for Advanced Study (IAS), Princeton University. Raportul acesta a fost unul extrordinar; din el derivă marea majoritate a conceptelor moderne de arhitectură a calculatoarelor. Raportul conduce la
construirea calculatorului IAS de către Julian Bigelow (coordonator von Neumann), la Princeton. Avea 1024×40 biţi de memorie şi era de 10 ori mai rapid decât ENIAC! Calculatorul IAS a stat la baza primului calculator comercial al IBM, celebrul IBM-701 (1952).
August 1949, Eckert-Mauchly Computer Corporation produce primul calculator electronic comercial numit BINAC, pentru o companie (Remington Rand, care îl cumpără în 1950). În iunie 1951, apare UNIVAC I primul calculator electronic comercial de mare succes, derivat din BINAC. Costa 250,000$ şi s-au construit 48 de sisteme!

1957, ing. Victor Toma (n. 1922, viitor membru de onoare al Academiei Române) crează primul calculator electronic digital din România (CIFA-1, cca. 1500 de tuburi electronice şi cilindru magnetic de memorie, realizat Institutul de Fizică al Academiei, Măgurele). România este a 8-a ţara din lume care construieşte un asemenea calculator si a 2-a dintre fostele ţări socialiste, după fosta URSS [Draganescu]. Au urmat: CIFA-2 cu 800 de tuburi electronice(1959), CIFA-3 pentru Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti(1961), CIFA-4 (1962).
1959-1961, Iosif Kaufmann şi ing. Wilhelm Lowenfeld (+ ian. 2004), construiesc MECIPT-1, primul calculator conceput şi realizat într-o universitate românească (Institutul Politehnic din Timişoara). Avea peste 2000 de tuburi electronice, 20000 de rezistori si condensatori, peste 30 km de conductori, registre pe 31 biţi, memorie rezidentă pe tambur magnetic – 1024 x 31 biţi (unica), 50 operaţii pe secundă, programare în cod maşină. Codul instrucţiunii era pe 5 biţi (32 instrucţiuni) iar adresa pe 10 biţi. Consum: 10 KW. Microprogramat (sub influenţa lucrărilor lui M. V. Wilkes). Scăderea, înmulţirea, împărţirea erau microprogramate. Prof. A. Geier sustinea deja cursuri de programare (pentru cadre didactice) inclusiv pe MECIPT-1 [Farcas]
Aplicaţii realizate pe MECIPT-1 [Farcas]:
• Proiectare cupolă pavilion expoziţional Bucureşti, actual Romexpo (acad. D. Mateescu, programator ing. V. Baltac)
• Proiectare baraj Vidraru (18 zile în loc de 9 luni manual)
• Simulare hidrocentrală, dimensionare reţea apă Arad, calcule rezistenţă, controlul statistic al calităţii producţiei etc.
• 1964, program de simulare a unor reţele neuronale (D. Farcaş)
• 1965-1967, simulator de automate autoinstribile (D. Farcaş, sub influenţa prof. Kuseliov de la Moscova)
• Translator Algol 60 – limbaj maşină (1966)
• Practică studenţi (inclusiv unii din Bucureşti, Cluj, Iaşi)
1961, IBM 7030 primul calculator cu procesare pipeline a instrucţiunilor (4 niveluri). Alte inovaţii arhitecturale: multiprogramare, protecţia memoriei, întreruperi, aducere anticipată a instrucţiunilor, memorii cu acces întreţesut (pt. procesări vectoriale). A fost cel mai rapid calculator din lume între 1961-1964.
1962-1963, prof. Al. Rogojan de la I. P. Timişoara susţine un curs general despre calculatoare electronice digitale. Din 1963, Kaufmann, Lowenfeld, V. Baltac, D. Farcaş susţin cursuri despre MECIPT. În 1964 se înfiinţează la I. P. Timişoara o specializare de calculatoare în cadrul secţiei de electromecanică, anul 4.
1963, apare calculatorul DACICC-1, dezvoltat la Institutul de calcul din Cluj încă din anul 1959 (coordonator Acad. Tiberiu Popoviciu; în 1959 s-a construit tot aici un calculator cu relee, numit MARICA). Folosea atât tuburi cât şi tranzistoare. Memoriile erau din ferite. Printre inginerii care l-au construit se numără: Farkas Gh., M. Bocu, Azzola Bruno. În 1968 s-a lansat DACICC 200, complet tranzistorizat [DACICC].
1964, CET-500 (Calculatorul Electronic Tranzistorizat proiectat de către ing. V. Toma, primul complet tranzistorizat din ţară). În 1960, în SUA, companiile IBM şi CDC lansează producţia de serie a primelor calculatoare tranzistorizate [Anonymous]. A urmat CET-501 cu performanţe superioare în privinţa vitezei, a capacităţii memoriei operative, a setului de instrucţiuni şi a echipamentelor periferice folosite (1966). Semnificativă pentru folosirea acestor calculatoare este şi lucrarea intitulată “Colecţie de programe pentru calculatorul CET-500”, Editura Academiei (1967), prefaţată de către Acad. Miron Nicolescu, Preşedintele Academiei la acea vreme. Lucrarea de 850 de pagini a fost elaborată de către 41 de autori şi prezintă probleme rezolvate efectiv din 15 domenii tehnico-ştiinţifice [Toma].
1964, se lansează supercomputerul CDC 6600 (pipeline, unităţi multiple de execuţie, vectorial). Printre proiectanţi Thornton şi Cray.
1966, apare calculatorul IBM 360/91, primul calculator cu procesări multiple şi out of order a instrucţiunilor. Deşi nu avea implementată predicţia dinamică a branch-urilor şi deci posibilitatea de execuţii speculative, arhitectura sa era asemănătoare cu cea a microprocesoarelor Pentium III, IV. Printre proiectanţi, Michael Flynn (arhitecturi paralele, aritmetică binară) şi R. Tomasulo, celebru pentru algoritmul de procesare a instrucţiunilor care-i poartă numele [Vintan]. Ambii cercetători sunt laureaţi ai prestigiosului premiu Eckert Mauchly, acordat pentru excelenţă în arhitectura calculatoarelor de ACM.
1965, MECIPT-2 (tranzistorizat, memorie pe inele de ferită, cuvinte instrucţiune pe 40 de biţi). MECIPT-3 n-a mai fost realizat.
1966, se înfiinţează, tot la I. P. Timişoara, prima specializare de calculatoare electronice în cadrul facultăţii de electrotehnică (prestigiul MECIPT a fost esenţial). Prof. Rogojan obţine dreptul de conducere doctorate în calculatoare. Ing. V. Baltac obţine o specializare de 10 luni la Universitatea Cambridge (În cadrul celebrului Mathematical Laboratory din Cambridge, coordonat de către Prof. Maurice V. Wilkes; aici se lucra pe supercalculatorul ATLAS, considerat primul din lume [Baltac]. Era tranzistorizat şi a devenit complet operaţional în 1962. Implementa memorie virtuală prin paginare şi procesare pipeline a instrucţiunilor. Avea un sistem de operare cu time sharing, dezvoltat la Cambridge.)
1971, realizarea primului microprocesor comercial (peste 2000 tranzistori per chip), care a facilitat intrarea într-o nouă eră a procesării informaţiei (Intel Co, Dr. Marcian Edward „Ted” Hoff Jr., 4 biţi).
1972, Prof. Alexandru Rogojan finalizează calculatorul CETA, utilizat şi în procesul didactic. Prof. Rogojan publică un curs de “calculatoare numerice” (3 volume) în care elaborează o metodă simplă şi sistematică de proiectare a unităţii de comandă cablate, cu specificarea comenzilor pe faze (cicli) şi impulsuri de “orologiu” (tact), funcţie de starea anumitor semnale de condiţie.
1976 se lansează supercomputerul Cray 1, de departe cel mai performant din lume la acea vreme. Seymour Roger Cray (Septembrie 28, 1925 – Octombrie 5, 1996) a fost un mare pionier al supercomputerelor, autor al unor inovaţii arhitecturale de notorietate.
1980, primul calculator RISC (Reduced Instruction Set Computer) numit IBM 801, gândit de către Dr. John Cocke. Ideea este dezvoltată ulterior de grupul profesorului David Patterson de la Berkeley care construieşte primul microprocesor RISC în 1981 (lui Patterson i se datorează, ulterior, şi structurile RAID – Redundant Arrays of Inexpensive Disks). La începutul anilor 1980, Dr. John Cocke de la IBM lansează ideea execuţiilor paralele ale instrucţiunilor (Instruction Level Parallelism) şi termenul de superscalar. S-a implementat o maşină superscalară cu 2 instrucţiuni în paralel (Cheetah) şi respectiv cu 4 (America). Apoi IBM lansează sistemul IBM RS/6000, un mare succes comercial şi tehnic. Cocke a obţinut premiul Turing, cel mai prestigios posibil în ştiinţa şi ingineria calculatoarelor [Hennessy]. A adus contribuţii fertile şi în dezvoltarea tehnicilor de compilare optimizată a programelor în vederea minimizării timpului de execuţie. În legătură cu procesorul superscalar America, în celebra carte de arhitectura calculatoarelor a lui J. Hennessy şi D. Patterson [Hennessy], există următorul motto: “Who’s first? America. Who’s second? Sir, there is no second!”
1995, supercomputerul Cray 4: 64 de procesoare vectoriale de tip vector-registru (SIMD) operând la un tact de 1 GHz. Avea câţiva GB de memorie internă. Realizat în tehnologie GaAs (arsenură de galiu). Avea performanţe de 32 Gflops. Întrebat ce CAD-uri a folosit la proiectarea lui Cray-1 a spus ca a folosit trei creioane şi nişte topuri de hârtie. Când i s-a spus că cei de la Apple au achiziţionat un Cray pentru proiectarea viitorului calculator personal Apple Macintosh a replicat că el şi-a cumpărat de curând un Macintosh ca să proiecteze viitorul Cray. Influenţa supercomputerelor Cray apare chiar şi în cazul recentului IBM BlueGene (22000055)) ccaarree ccoonnţţiinnee 6655553366 nnoodduurrii ddee pprroocceessaarree ccoonneeccttaattee îînnttrr–oo ttooppoollooggiiee ddee ttiipp rreeţţeeaa 33 DD ttoorrooiiddaallăă.. FFiieeccaarree nnoodd eessttee iinntteerrccoonneeccttaatt llaa aallttee 66 nnoodduurrii ssiittuuaattee ssiimmeettrriicc ppee ddiirreeccttiiaa ssiisstteemmuulluuii oorrttooggoonnaall XXYYZZ cceennttrraatt îînn rreessppeeccttiivvuull nnoodd.. UUnn nnoodd ccoonnţţiinnee 8800 ddee pprroocceessooaarree mmuullttiitthhrreeaadd ccuu mmeemmoorriiii DDRRAAMM iimmpplleemmeennttaattee oonn cchhiipp ((ccoonncceeppttuull aarrhhiitteeccttuurraall PPIIMM –– PPrroocceessssiinngg IInn MMeemmoorryy)).. AAcceessttee 8800 ddee pprroocceessooaarree ssuunntt iinntteerrccoonneeccttaattee pprriinnttrr–oo rreeţţeeaa mmaattrriicciiaallăă ddee ttiipp ccrroossssbbaarr.. SSuuppeerrccoommppuutteerruull ccoonnţţiinnee îînn pplluuss 11002244 ddee nnoodduurrii ddee iinnttrraarree–iieeşiirree şii aattiinnggeeaa ppeerrffoorrmmaannţţee ddee ccccaa.. 220077 TTffllooppss ppee pprrooggrraammee nnuummeerriiccee!! BBaarriieerraa ddee 11 PPeennttaafflloopp eessttee aapprrooaappee ddee aa ffii aattiinnssăă……
La cele anterior enumerate succint, aş trage o singură concluzie, situată poate în uşor dezacord cu opinia majoritară de azi: ideile arhitecturale importante în calculatoare, sunt, totuşi, relativ vechi.
Bibliografie selectivă
[Anonymous] Anonymous, History of Computer Developments in Romania, IEEE Annals of the History of Computing, July-September 1999 (Vol. 21, No. 3), pg. 58-60
[Atanasoff] http://en.wikipedia.org/wiki/Atanasoff-Berry_Computer, o istorie a calculatorului ABC al lui V. Atanasoff
[Baltac] Baltac V., MECIPT – Maşina electronică de calcul a Institutului Politehnic din Timişoara. Evocări şi documente, Bucureşti, octombrie 2005 (PDF)
[Colossus] http://en.wikipedia.org/wiki/Colossus_computer, o istorie a calculatorului Colossus
[DACICC] http://www.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/stramosul-pentium-ului/8286/268/print/, o istorie a calculatoarelor DACICC
[Draganescu] Drăgănescu M., Perspectivele societaţii cunoaşterii în România, e-preprint, PDF
[ENIAC] http://en.wikipedia.org/wiki/ENIAC, o istorie a calculatorului ENIAC
[Farcas] Farcaş D. D., MECIPT o istorie subiectivă, Bucureşti, aprilie 2005 (PDF)
[Hennessy] Hennessy, J. L., Patterson, D. A., Computer Architecture: A Quantitative Approach, Morgan Kaufmann (Elsevier Sience), 3-rd Edition, 2003
[Mark] http://en.wikipedia.org/wiki/Harvard_Mark_I, o istorie a calculatorului Mark I
[Neumann] Von Neumann J., First Draft of a Report on the EDVAC, Moore School of Electrical Engineering, University of Pennsylvania, June 30, 1945
[Toma] http://www.academiaromana.ro/sectii/sectia14_informatica/doc/rez_vtoma.doc, un scurt CV al ing. V. Toma
[Vintan] Vinţan Lucian, Prediction Techniques in Advanced Computing Architectures (in limba engleză), Matrix Rom Publishing House, Bucharest, ISBN 978-973-755-137-5, 2007
[Zuse] http://en.wikipedia.org/wiki/Z3, o istorie a calculatorului Z3 construit de către Konrad Zuse.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s