istoria cd-ului

Caracteristici

Materialul substratului: policarbonat
Diametrul discului: 120 mm
Grosimea discului: 1,2 mm ± 0,1 mm
Metalul de acoperire: Aluminiu sau aur
Greutate: ~14g
Toleranta de planeitate: ± 0,6 °
Precizia pozitiei pistei: ± 0,05 µm
Adâncimea informatiei: 0,11 µm
Viteza de citire: 200 – 500 rot/min
Sensul de rotatie: invers acelor de ceas
Sensul de citire: dinspre interior spre exterior
Viteza de scanare: constanta intre 1,2 si 1,4 m/s
Numarul de piste: 20.000
Timpul de redare: 74 min / 650 MB
Frecventa de esantionare: 44.100 Hz
Codificare: 16 bit liniar (216 = 65.536 nivele ale amplitudinii)
Raspunsul de frecvente: 20 – 20.000 Hz
Dinamica: 98dB teoretic
Distorsiuni armonice: 0,0012
Wow flutter: sub limitele masurabile

Istoria CD-ului

1938 Inginerul englez Alec Reeves inventeaza sistemul de codare al viitorului CD, denumit PCM (Pulse Code Modulation), care însa la acea data nu a avut utilitate practica.

1958 Fizicienii americani Arthur Schawlow si Charles Townes inventeaza laserul.

1972 La o conferinta de presa a laboratoarelor de cercetare Philips de la Eindhoven este prezentat sistemul VLP (video long play), care mai târziu va deveni LaserVision. Discul cu diametrul de 30 cm, oferea un timp de redare de 30 de minute pe fiecare parte. Atât coloana audio cît si cea video erau codate în format analogic.

1978 În luna Mai, Philips prezinta pentru prima oara Compact Discul, care avea atunci un diametru de 11 cm, folosea codarea PCM (puls code modulation) în cuvinte de 14 biti si nu folosea nici un sistem de corectie a erorilor.

1978 În toamna începe vânzarea noului sistem LaserVision în Statele Unite.

1980 Philips si Sony anunta începutul colaborarii pentru dezvoltarea si comercializarea CD-ului. Principala contributie de la Sony a fost echiparea CD-ului cu un corector de erori.

1982 Philips si Sony publica standardul CD-ului sub denumirea de Red Book.

1982 În Octombrie, primele CD-uri si aparatele de citire aferente sunt lansate în Japonia. CD-ul avea acum forma cunoscuta, adica 12 cm diametru, foloseste codarea in PCM 16 biti / 44,1kHz si are un corector de erori foarte puternic. Timpul de redare este de 74 de minute.

1983 CD-ul este lansat si în Europa (Anglia, Franta, Olanda si Germania).

1985 Tot Philips si Sony publica standardul pentru CD-ROM sub denumirea de Yellow Book.

1986 Philips, Sony si Toshiba lanseaza primele cititoare de CD-ROM destinate calculatoarelor.

1987 Philips lanseaza pe piata CD Video cu discuri având 3 diametre: 12, 20, 30 cm care ofera respectiv 6, 2 x 20 si 2 x 60 de minute de imagine si sunet. Imaginea este analogica, iar sunetul este digital, în parametrii CD-ului.

1988 Philips si Sony publica standardul pentru CD-Interactive sub denumirea de Green Book.

1989 Apare prima unitate de înregistrat CD-R, care costa 100.000 $.

1991 Denon lanseaza pe piaţă primul aparat CD-Recordable.

1992 Apar pe piata în Anglia primele CD-R-uri blank fabricate de Taiyo Yuden cunoscut si sub denumirea de That’s.

1993 Este lansat Video CD-ul, primul format de disc optic pe care imaginea era codata digital în sistem MPEG1.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s