BIOS-ul

BIOS-ul (Basic Input – Output System) este, de fapt, un program ce se rulează la fiecare pornire a PC-ului. Acesta are un rol simplu: execuţia sa aduce sistemul din orice stare este (aproximativ) într-o stare „cunoscută” astfel încât sistemul de operare să poată rula.

 

BIOS-ul este stocat într-un cip de pe placa de bază iar computerul este conceput într-o asemenea manieră încât, la pornire, primul lucru pe care-l face este să ruleze acest program, care program face nişte chestii destul de interesante, dincolo de interfaţa simplă pe care o afişează.

În primul rând identifică şi testează echipamentul din computer. Eventual îl configurează. Aici mă văd nevoit să intru un pic în detalii. O parte din programul de BIOS realizează testul POST (Power On Self Test), prin care sistemul verifică funcţionarea tuturor componentelor. Acest test are mulţi paşi, parcurşi într-o anumită ordine. Fără să intru chiar adânc în detalii trebuie să spun că acest test este cam ca unul făcut de un om care se trezeşte din comă şi verifică dacă vede, dacă aude, dacă îşi poate mişca şi coordona membrele, etc. Exact aşa face şi calculatorul. Verifică să vadă în ce stare este.

Mai mult, acest program configurează anumite componente, setările salvându-le într-o memorie dedicată acestei funcţii şi care nu-şi pierde datele la oprirea sistemului, fiindcă este alimentată de o baterie CR2032. Configurarea componentelor permite personalizarea şi optimizarea performanţelor unui PC prin:

• Activarea unora sau a mai multor componente din sitem (porturi, etc).
• Configurarea ordinii de boot.
• Setarea unei parole de acces la computer.

Desigur, sunt mult mai multe alte chestii. Oricum, ştergerea configuraţiei se face prin mutarea unui jumper (contact) de pe placa de bază, dintr-o poziţie în alta. Sau prin scoaterea bateriei (neelegent şi dificil de realizat).

Precauţii:

• Nu porniţi sistemul cu jumper-ul mutat din poziţia iniţială pentru că vi s-ar putea arde placa de bază. Ştergeţi setările lăsând calculatorul deconectat de la sursa de curent şi mutând jumper-ul acela. Aşteptaţi 15 minute. Mutaţi jumper-ul înapoi. Reconectaţi. Reporniţi.
• Nu umblaţi la setări dacă nu ştiţi ce faceţi. Fiindcă s-ar putea să vă ardeţi câte ceva din sistem. Pentru că puteţi schimba multe dintre setările sistemului, inclusiv în configuraţii care pot să vă ardă o parte din componente.
• Întotdeauna, dar întotdeauna să setaţi temperatura de oprire. Pentru că dacă microprocesorul se încălzeşte peste limită acesta se va arde!
• Nu faceţi update la BIOS. De când mă ocup eu de computere n-am fost niciodată nevoit să fac update, deşi am fost tentat. Pentru că dacă ceva nu merge bine sistemul nu va mai merge deloc.
Aşa arăta un cip de BIOS, că acum s-a trecut la altceva:

Din imagine se vede cât de vechi este (1997). Modulul acesta are un BIOS de aproximativ 256 KB lungime, din estimările mele, că aşa era pe vremea aceea. În prezent programul de BIOS a evoluat până la câţiva megabaiţi (MB).

Ca şi curiozitate există mai multe BIOS-uri într-un sistem, pentru că şi unele plăci (de exemplu extensiile de hard disk sau plăcile video) au propriul lor BIOS, care este încărcat de BIOS-ul principal. Pentru a asigura o expandabilitate bună, o calitate critică a oricărui sistem.