copiii sedusi online

e rog, mama! Toata lumea are cont acolo!“

Marianne* a fost bombardata cu acest refren luni intregi. Nu exista nimic pe lume mai important pentru Katrina, fiica ei cea mica, decat sa se inscrie pe site-ul Habbo.com, cel mai mare hotel virtual si loc de joaca pentru adolescenti. Spunea ca o sa-i schimbe viata si ca o sa cunoasca oameni din intreaga tara.

– Dar ai doar 11 ani!, ii raspundea Marianne.

– Voi fi responsabila. Promit!, replica ea imediat.

Intr-un final, Katrina si-a convins mama. Avea voie sa se inscrie pe Habbo, unde erau deja inregistrate 500.000 de persoane din Olanda, daca respecta anumite reguli. Era interzis sa puna la dispozitie numere de telefon, adrese de e-mail si mai ales adresa fami-liei, care locuia intr-un orasel micut din partea de sud-vest a tarii.

Ce nu a mers bine?

Primul semn ce anunta probleme a aparut intr-o sambata din februarie 2010, cand Katrina s-a dus la o petrecere onomastica, fara mobilul pe care mama ei il cumparase cu o saptamana inainte. Marianne ii arata mobilul unei prietene, cand un mesaj a aparut pe ecran: „Ne vedem in 15 minute. Te iubesc“.

Marianne era confuza. Unde sa fie in 15 minute?, se intreba ea. Katrina nu e la o petrecere?

Ingrijorata, a verificat intregul schimb de mesaje dintre fiica ei si Eric, in total 70. Multe erau indecente, cu tenta sexuala. O, Doamne! A incercat sa-l sune pe „Eric“, dar a fost redirectionata catre cutia vocala a lui „Andreas“. Vocea nu parea sa apartina unui baiat sau adolescent, ci mai degraba unui barbat. Imediat si-a sunat sotul la serviciu.

– Fetita noastra e urmarita de un pedofil, i-a spus ea.

– Vin spre casa, ii raspunse el. Verifica laptopul Katrinei.

Aici a descoperit mesaje de cosmar. Unul dintre ele, venit de la „Andreas“, metiona faptul ca „facusera dragoste saptamana trecuta“ si detalia ce vor face la urmatoarea intalnire. Nu-i venea sa creada ca era vorba de fetita ei, care inca nu purta nici macar sutien. Respira, isi spuse ea. Ii venea sa vomite si simtea cum mintea i-o ia razna. Cu ce gresise oare? Era de vina pentru ca si ea, si sotul ei aveau servicii cu norma intreaga? Katrina stia ca nu e bine sa stea de vorba cu strainii. Era o lectie pe care ea si celelalte trei surori mai mari o invatasera de la parintii lor.

Cand se intoarse acasa, Katrina incerca sa nege totul. Il cunoscuse pe Eric pe Habbo, iar Andreas era doar un prieten mai in varsta al lui.

– Dar care e explicatia pentru toate e-mailurile dintre voi? Dar mesajele de pe telefon?

– Gata, mergem impreuna la politie!, ii spuse Marianne.

Incet, incet, intreaga poveste iesi la iveala. La inceput, Katrina a crezut ca Eric are 12 ani, apoi 14, apoi 18. A inchiriat o camera virtuala la un hotel, unde „s-au mutat impreuna“. El era „iubitul ei“, iar ea era „printesa“ lui. Atunci cand el a sugerat sa faca trecerea de la cuibusorul lor virtual la unul in lumea reala, i s-a parut un lucru firesc. Nu a contat ca avea 28 de ani. A luat-o de la scoala cu BMW-ul sau, au mancat homar la un restaurant, apoi au mers intr-o camera de hotel adevarata, cu un pat adevarat si cu un dus adevarat.

A facut-o sa se simta matura si frumoasa si nimeni din familie nu a banuit nimic, pentru ca se intorcea acasa inainte de cina.

– Il iubesc, marturisi copila.

Marianne a confiscat computerul Katrinei si s-a dus la cea mai apropiata circa de politie, dar aici i s-a spus sa se intoarca luni. Fata ei era in pericol, iar politistii aveau tupeul sa-i spuna sa revina luni pentru ca nu aveau suficient personal sa se ocupe de acest caz in weekend. Oare nu fusese introdusa, de curand, o lege care condamna acostarea si coruperea minorilor prin intermediul internetului?

– Ce sa facem?, isi intreba disperata sotul.

– Mergem la alta sectie de politie, ii spuse el. Nu asteptam.

Din pacate, povestea Katrinei nu este unica. Peste tot in Europa exista povesti ale unor copii care au fost amagiti de o falsa senzatie de siguranta, in timp ce se aventurau online. Ei au fost abordati prin intermediul unei retele sociale online, al unui mesaj pe chat sau al unui joc online si au fost cuceriti de un compliment primit in spatiul virtual. Nu s-au gandit nicio secunda ca ceva rau se poate intampla, daca se vor intalni cu noul lor prieten fata in fata.

Asa s-a intamplat si cu un baiat singuratic de 12 ani din Ungaria, care a crezut ca a cunoscut o fata simpatica pe un chat si s-a dus in parc s-o intalneasca. Acolo a fost violat de un barbat care pretindea ca e unchiul fetei. La fel si cu o fetita de 14 ani din Finlanda, care a fost hartuita sexual de un batranel de 63 de ani care s-a dat drept un pusti de 18 ani. Iar rusul cunoscut sub porecla de „Unchiul Alexey“ Alexeev cauta pe internet tineri pe care ii invita la el acasa si ii abuza sexual, pe unii dintre ei chiar de mai multe ori. Atunci cand a fost arestat, in computerul lui s-au gasit adresele a peste 280 de copii.

Si in Romania, mai multi minori din Valea Jiului, cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani, au fost racolati, prin intermediul chatului yahoo messenger, de un tanar de 28 de ani, de profesie topograf. Acesta ii platea cu sume de 20-30 lei in schimbul intretinerii de raporturi sexuale. ~n noiembrie 2009, cand a fost arestat, ofiterii Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate din Hunedoara au descoperit inscriptionate pe CD-uri mai multe imagini si filmulete ce contineau materiale pornografice cu acte sexuale explicite cu minori.

Este un gen de delict care s-a mutat din parcuri si scoli pe un teren de joc mai larg, internetul, care are 14,6 milioane de utilizatori ce nu au implinit inca 17 ani. In timp ce degetele lor danseaza pe tastatura telefoanelor de ultimul racnet, parintii lor, politia si guvernele se chinuie sa tina pasul. Problema e ca nu exista date statistice care sa determine amploarea fenomenului si sa ofere, astfel, un punct de plecare pentru eradicarea flagelului.

Julia Davidson, profesor de criminalistica la Universitatea Kingston din Londra, membra in conducerea primului studiu al Comisiei Europene despre coruperea de minori pe internet, este de parere ca prea putini pradatori (n.r.: pradator online este un utilizator de internet adult care exploateaza copii vulnerabili sau adolescenti, de obicei in scopuri sexuale sau alte acte abuzive) au fost pedepsiti pentru ce au facut.

„In Marea Britanie, se afla inchisi, in prezent, doar 70 de oameni pentru corupere de minori, iar 50 au fost de acord sa fie intervievati in cadrul acestui studiu“, spune ea. „Politistii sub acoperire care pretind ca sunt copii pe internet afirma ca sunt abordati de sute de ori intr-o saptamana de catre adulti, dar de fapt nu stim proportiile reale ale acestei probleme.“

Pentru Yvonne van Hertum, cifrele nu conteaza. Ca activist ce apara drepturile copiilor, in Rotterdam, primeste telefoane in fiecare saptamana de la parinti, inclusiv cei ai Katrinei, care ii cer sfatul dupa ce au descoperit ca fiii sau ficele lor au fost corupti si agresati online. „Pedofilii se simt in vacanta pe internet in Europa“, spune ea.

Dar cum sa controlezi o lume unde, potrivit unui studiu UE realizat anul trecut, 49% din copiii cu varste intre 9 si 16 ani acceseaza internetul de la ei din camera, unde este dificil pentru parinti sa ii verifice. 59% din ei au profilul lor personal pe platforme sociale, dintre care 25% pot fi vizualizate la scara larga de catre oricine. O treime dintre ei recunosc ca au fost in contact cu un strain, iar 9% au acceptat sa se intalneasca in viata reala cu el/ea.

Politia a facut progrese in privinta delictelor impotriva copiilor pe internet, mai precis producerea si transmiterea de imagini pornografice.

Bazele de date ale Interpolului pot fi accesate de anchetatori autorizati din 25 de tari ale lumii. Asa au fost salvati peste 2.100 de copii de pe glob. In martie 2011, Europol si Centrul de Protectie a Exploatarii Copiilor Online din Marea Britanie (CEOP) au reusit sa inchida cea mai mare retea pedofila de pe internet, ai caror mii de membri foloseau metode secrete online pentru a accesa imaginile unor copii abuzati sexual.

Totusi, in ceea ce priveste coruperea de minori prin intermediul internetului, fiecare tara din Europa se confrunta cu probleme proprii. Doar cateva state, precum Marea Britanie, Norvegia si Suedia, au legi care pedepsesc aceste delicte.

Autoritatile nationale au putini specialisti care se ocupa cu monitorizarea internetului si a conversatiilor pe chat, iar o infractiune in curs de desfasurare este greu de depistat. Anchetatorii trebuie sa determine daca o remarca, la prima vedere inocenta, este de fapt o amenintare. Din acest motiv, cele mai multe tari sunt obligate sa-i trimita sub acuzare pe acesti pedofili dupa ce abuzul s-a consumat. Din acelasi motiv, pedepsele variaza de la infractiune pentru coruperea de minori, pana la acuzatia de viol. Iar sentintele pornesc de la amenzi si 10 luni in inchisoare, pentru batranul de 63 de ani din Finlanda, pana la cinci ani pentru „Unchiul Alexey“, inchis in 2008, dar care s-ar putea sa fie eliberat mai devreme pentru buna purtare.

Mult prea des birocratia si lipsa de personal duc la incetinirea investigatiilor. Asa s-a intamplat cu Corentin Laborie, un baietel de 13 ani din sud-vestul Frantei. In 2008, un pradator online, care se ascundea pe internet sub identitatea unei adolescente, l-a convins pe copil sa se dezbrace si sa se masturbeze in fata camerei inserate in computer. Atunci cand mama sa, Gaelle, a descoperit ce s-a intamplat, s-a dus direct la politia locala. Anchetatorii au descoperit, la scurt timp, ca molestatorul locuia intr-un district diferit si atunci au transferat cazul jandarmeriei si autoritatilor nationale franceze. Acolo, dosarul a zacut timp de trei ani. Nu s-a efectuat nicio arestare, iar Gaelle s-a infuriat cand judecatorul i-a spus ca are mult prea multe cazuri in lucru pentru a se concentra pe cel al fiului ei.

O tentativa a Parlamentului European din 2009, de a concepe o lege la nivel continental, a esuat in parte pentru ca legislatia din proiect stabilea si „varsta legala“, un punct sensibil intre tarile implicate, pentru ca variaza de la 13 ani in Spania pana la 17 ani in Irlanda.

Acum, Parlamentul incearca sa voteze proiectul de lege a doua oara. Directiva propusa este bazata pe un tratat ratificat anul trecut de Consiliul Europei, o organizatie cu 47 de state membre, si acopera nenumarate acte de corupere a minorilor, de la turism sexual pana la „acostare“, un termen mai larg folosit pentru coruperea de minori, pentru ca include si activitati de pe internet. Defineste „varsta legala pentru consimtirea unui raport sexual“ ca fiind cea sub care este interzis sa ai raporturi sexuale cu un copil, potrivit fiecarei legi nationale in parte, si se stabileste o pedeapsa maxima de cinci ani de inchisoare pentru adultii care fac acest lucru. In plus, se fixeaza o pedeapsa de un an de detentie pentru adultii care incearca sa se intalneasca cu minori cu intentia de a-i abuza prin intermediul tehnologiei si mijloacelor de comunicare online. Statele membre sunt obligate sa blocheze accesul la site-uri care contin pornografie infantila.

Roberta Angelilli, o aparatoare a drepturilor copiilor si membra a Parlamentului European din partea Italiei, admite ca mai sunt probleme ce trebuie rezolvate, mai ales in privinta blocarii accesului la site-uri. Dar, in acelasi timp, insista ca neintelegerile nu trebuie sa constituie motive de amanare, pentru ca abuzurile de acest gen marcheaza pe viata un copil si se petrec peste tot in lume. „Oprirea actelor de racolare si corupere a minorilor este unul din obiectivele principale ale acestei directive“, explica ea.

Theo Noten le-a vazut pe toate. Din postura de membru al consiliului director al ECPAT, o organizatie nonprofit care sprijina protectia copiilor, a dat de cazuri de minori, precum Katrina, copii veseli si increzatori care sunt nerabdatori sa-si faca noi prieteni prin intermediul internetului si sunt prinsi din intamplare de parinti. A intalnit si copii vulnerabili care provin din familii unde au fost abuzati si le e rusine sa mearga la autoritati si sa marturiseasca ce s-a intamplat.

„Nu exista o solutie simpla, o lege care sa faca sa dispara totul“, subliniaza Noten. „Trebuie sa abordam aceasta problema din unghiuri diferite. Trebuie sa ne gandim cum o putem preveni.“

Primul pas e sa intelegem cum functioneaza mintea agresorilor. Sunt manipulatori si meticulosi si reusesc sa se metamorfozeze in orice au nevoie victimele lor: cel mai bun prieten si confident, un interlocutor plin de intelegere sau, precum intr-un caz din Marea Britanie, intr-un parinte binevoitor. Era vorba de un barbat de 36 de ani, casatorit, cu copii, care a sedus o fata de 13 ani, dupa ce a realizat ca aceasta are nevoie de o figura paterna. Dupa ce a curtat-o pe internet, s-au intalnit de sase ori, pe durata a sase luni, a intretinut raporturi sexuale cu ea si a asaltat-o cu cadouri. A reusit s-o convinga ca asta inseamna iubire. „In mod clar stia ce face. Atacatorii cauta si exploateaza punctele vulnerabile ale victimele lor pentru a obtine propria satisfactie sexuala“, spune Julia Davidson, criminolog englez, unul dintre anchetatorii principali in studiul european despre abuzurile sexuale de pe internet.

Acest barbat este acum in inchisoare.

Conform studiului, atacatorii au un coeficient de inteligenta ridicat, de peste 110, educatie la nivel formal si sunt bine instruiti din punct de vedere IT. Multi vor selecta 200-300 de nume odata de pe mai multe site-uri. Respinsi de majoritatea tintelor lor, isi gasesc victimele mai ales in randul fetelor aflate la inceputul pubertatii, cu precadere al celor care provin  din familii cu probleme.

„Intrebarea este: cum ne indreptam atentia spre acel grup vulnerabil de copii?“, spune Davidson.

Pentru a fi siguri, unul din raspunsuri il poate constitui o mai buna informare prin programe educationale bine puse la punct si campanii de informare publice. Dar rezultatele sunt limitate. Si atunci e clar ca site-urile care ii lasa pe acesti copii vulnerabili sa-si asume riscuri trebuie sa ia masuri responsabile si active. Deocamdata sunt doar reactivi, raspunzand atunci cand apar plangeri. Anumiti experti sunt de parere ca traficul este monitorizat in chat-uri fara prea multa tragere de inima.

„Sufera de sindromul strutului care-si baga capul in nisip“, se plange Rebecca Newton, un expert in siguranta copiilor pe platforme online, care a lucrat, la un moment dat, pentru site-ul Habbo, ca ofiter de securitate. „Am vazut tot felul de comportamente sociopate la copii si adulti, dar proprietarii acestor firme nu vor sa creada ca lucrurile se petrec pe site-ul lor.“

Newton afirma ca nu sunt suficienti angajati pregatiti, care sa garanteze siguranta online pentru copii. „Problema e ca sunt milioane de utilizatori care frecventeaza site-ul. E ca si cum ai ruga un vecin sa aiba grija de una sau doua tari“, spune ea.

Apoi, mai exista si o limita legata de cat poate sa detecteze ochiul uman. Poti sa cauti modele si cuvinte precise, dar atacatorii sunt destepti. „Stiu cum pot sa evite semnalele de alarma“, explica ea. „Asta inseamna ca avem nevoie de programe software care sa poata verifica chat-urile mai eficient. Pentru ca scopul nostru e sa facem internetul un loc cat mai sigur, nu-i asa?“

La final, oricat de multe eforturi depun autoritatile si companiile de internet, parintii si copiii trebuie sa fie mai responsabili.

„Noi, parintii, reprezentam linia intai. Ar trebui sa ne facem timp sa discutam toate aceste probleme cu copiii nostri. Aici nu e vorba doar de barbatul urat, care sta la panda in tufisuri, in viata reala. Oricand te poti lovi de pericole neprevazute atunci cand folosesti internetul. Trebuie sa ne invatam copiii sa spuna «Nu».“

Parintii Katrinei au invatat acest lucru in cel mai dureros mod. La peste un an de la trimiterea acelui mesaj de rau-augur, familia inca este zdruncinata. Marianne a fost socata sa-l auda pe Andreas declarand la proces ca-si dorea o relatie si ca a crezut ca fata ei era mai in varsta. Ea e de parere ca ar fi trebuit sa primeasca o pedeapsa mai mare decat cea de doi ani de inchisoare si sase luni de decadere  din drepturi, care i-a fost stabilita, in final, de instanta pentru abuzul savarsit si incalcarea legilor tarii privind intretinerea de relatii sexuale cu o minora.

Acum, la varsta de 12 ani, Katrina merge la sedinte de terapie, dar e in continuare indragostita de atacatorul ei si furioasa pe parintii ei pentru ca i-au distrus relatia si s-au dus la politie. E ca si cand in capul ei coexista doua persoane diferite: una care ii spune sa nu renunte la iubirea ei pentru Andreas si alta care este constienta ca el s-a comportat gresit. Nu poate sa se odihneasca noaptea si adesea are cosmaruri.

Din pacate, parintii ei traiesc acum cu un sentiment de vinovatie si esec. Inainte erau o familie normala: doi parinti care lucrau cu norma intreaga, un tata caruia ii placea sa mestereasca in garaj in timpul liber, patru copii si trei caini galagiosi. Luau impreuna cina aproape in fiecare seara si cumva reuseau sa faca sa fie totul in regula.Acum stau ca pe ghimpi, ingrijorati de necunoscut. Se tem de fiecare data cand unul din copiii lor pleaca de acasa. Iar internetul ii ingrozeste. Stiu ca ar trebui atinga un echilibru in atitudine, intre protectia pe care trebuie sa o ofere un parinte si protejarea in exces, dar le este greu. I-au confiscat Katrinei calculatorul.

„O sa fie bine“, spune Marianne. „Dar, daca ar fi sa le transmit ceva celorlalti parinti, le-as spune ca, in cele mai multe cazuri, esti convins ca asa ceva nu i poate intampla familiei tale. Apoi te trezesti incercand sa culegi cioburile.“

Ce pot face parintii

1. Instaleaza Net Nanny, un program de software care filtreaza automat ce site-uri viziteaza copilul tau. Disponibil pe netnanny.com

2. Instaleaza ControlInternet.ro, un filtru de internet de ultima generatie, realizat de o companie romaneasca, care a fost gandit ca un serviciu complet de instrumente de supraveghere si control ale copiilor in mediul virtual.

3. Intra pe safernet.ro sau sigur.info, site-uri care ofera sfaturi copiilor despre cum sa fie in siguranta pe internet. Aici o sa gasesti si sfaturi pentru parinti.

4. Vorbeste cu copiii tai. Toti expertii au cazut de acord ca este un lucru esential. Roaga-i sa te anunte daca ceva de pe internet ii face sa se simta inconfortabil sau in pericol. Asigura-te ca iti cer acordul inainte sa listeze informatii personale. Cere copiilor sa te invete sa folosesti programe pe calculator pe care tu nu le cunosti. Este vital sa mentii liniile de comunicare deschise.

In cazul in care copilul tau e constient ca exista pericole si le poate identifica, atunci ai in posesie cea mai buna metoda de aparare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s