Sa ne protejam copiii!

Presiunea opiniei publice a functionat in Marea Britanie. De ce nu si in Europa?

De JULIAN SHER

Socata si speriata, Emily a ascultat cum prietena ei cea mai buna, Julia, a fost la un pas de a fi rapita de un strain pe care-l intalnise pe internet

Julia*, o eleva de 12 ani din Kent, un oras din sud-estul Angliei, discuta pe internet de trei luni cu cineva despre care credea ca are 14 ani. Nesigura cu privire la sexualitatea ei, Julia isi explora sentimentele, in incercarea de a se lamuri daca este gay sau heterosexuala. Ca multi alti adolescenti, a cautat ajutor pe internet. Acolo a gasit o prietena intelegatoare care-si spunea Samantha.

In cele din urma, au aranjat sa se intalneasca fata in fata. Dupa ce a asteptat emotionata o ora, Julia s-a ridicat sa plece. Atunci, un barbat care a stat intr-o masina parcata, urmarind-o cu privirea, a intervenit.

– Esti aici ca sa te intalnesti cu fiica mea?, a intrebat-o el. Ne-am certat si ea a plecat ca din pusca. Daca te urci in masina, o putem cauta impreuna.

Chiar si asa, emotionata, Julia si-a dat seama de pericol. A ezitat. Atunci barbatul a apucat-o de brat, dar ea a reusit sa scape si a fugit.

Speriata si rusinata, nu a avut incredere sa-i povesteasca incidentul decat prietenei ei, Emily.

Emily a inteles ca trebuia sa faca ceva. Si a facut un lucru istet. A apasat pe Butonul de Siguranta pe Internet, care in Marea Britanie apare sub forma unei iconite rosii pe programul ei de chat. Stia ca acesta o punea in legatura cu politia dupa doar cateva clicuri. Cererea ei de ajutor a ajuns direct la sediul londonez al Centrului de Protectie a Exploatarii Copiilor Online (CEOP). Aici, mailul fetitei a fost clasificat ca fiind o urgenta de gradul 1, adica una in care un copil se afla intr-un ”pericol imediat”. Un analist CEOP a trimis imediat un raport politiei locale. Julia a reusit sa ofere politiei din Kent date despre aspectul si modelul masinii pe care o conducea barbatul. Politia mai avea si o bucata dintr-o adresa care aparuse in discutiile Juliei cu ”Samantha”. Aceste date au fost suficiente pentru a-i conduce la un cunoscut agresor sexual din Hertfordshire.

In 24 de ore, politia dadea navala pe usa unui barbat de 45 de ani. Aici au gasit o multime de calculatoare, imagini indecente ale unor copii, prezervative si un cutit. S-a descoperit ca acesta luase legatura online cu 30 de fete, pretinzand ca are 14 ani. Politia a mai gasit si o scrisoare pe care agresorul o pregatise ca sa o santajeze pe Julia: ”O sa spun tuturor ca esti lesbiana daca spui cuiva ce am facut.” A fost condamnat la patru ani de inchisoare. ~n sfarsit Julia era in siguranta. La fel ca si alte 30 de potentiale victime.

Dar, din nefericire, in afara Marii Britanii, nicio alta tara si nicio alta companie de internet din Europa nu a adoptat inca o alerta standard de siguranta pentru copiii care se afla in situatii periculoase pe internet.

„Faptul ca asa ceva este necesar in Europa este evident si coplesitor”, spune John Carr, consilier la ONU si membru marcant al Aliantei Organizatiilor pentru Siguranta Online a Copiilor. „Avem butoane de panica si telefoane pentru urgente in metrouri, trenuri, pe autostrazi si in alte locuri publice. De ce nu avem ceva similar si pe internet, cel mai mare teren de joaca al secolului 21?”.

„Visez la un buton care sa existe in toata Europa”, spune Jim Gamble, fostul director al CEOP, care a avut un rol important in aparitia acestui buton de siguranta. „Nu e vreo mare filosofie. Ar trebui sa-l implementam si sa-l folosim”.

In calitate de sef al contraterorismului din Irlanda de Nord, Gamble a petrecut ani intregi luptand impotriva terorismului. Mai tarziu, din 2006 pana in 2010, perioada in care a fost sef al CEOP, a folosit aceeasi abordare neobosita si creativa si pentru demascarea celor ce abuzau copii.

„Sa facem internetul mai sigur nu are nicio legatura cu numarul de criminali pe care-i arestam. Asta inseamna sa tratezi doar simptomele, nu si cauza”, spune el. „Mai important este numarul de tineri pe care-i educam si pe care-i ajutam sa constientizeze problema”.

Gamble a considerat butonul de siguranta ca un punct central al acestei strategii. Numai in ultimul an, CEOP a primit mai mult de 6.000 de rapoarte, dintre care mai mult de 400 faceau referire la copii carora li s-a propus sa faca sex. Alte 135 implicau incercari suspecte de a-i determina sa vina la o intalnire fata in fata. Media de varsta a copiilor agresati este intre 11 si 16 ani, dar apeluri de ajutor au fost primite chiar si de la copii de sase ani.

De la lansarea acestui buton in 2006, au fost facute mai mult de 1.100 de arestari ca urmare a rapoartelor primite si peste 260 de retele cu risc ridicat de abuz sexual au fost prinse si distruse. Toate acestea au ajutat CEOP sa salveze mai mult de 600 de copii.

„Munca noastra da roade in fiecare zi“, spune George, un ofiter CEOP care a cerut sa-i fie folosit doar prenumele din motive de securitate. „Vrem ca internetul sa fie un spatiu in care copiii sa simta ca se pot juca si pot interactiona fara teama“.

In Marea Britanie, Butonul de Siguranta a intrat in zeci de retele sociale si site-uri ale comunitatilor de tineri, cum sunt Netlog, Moshi Monsters, WeeWorld, Club Penguin, MSN LIVE, Messenger, Habbo si Bebo.

„Mi se pare evident ca este necesar acest buton”, spune Kevin Bachus, directorul de produs al Bebo, una dintre cele mai populare retele de socializare pentru tineri. „Utilizatorii nostri vor sa fie siguri ca daca e sa se intample ceva, vor sti cum sa actioneze“.

Nu toate companiile de internet au fost, insa, initial la fel de deschise. Gamble si CEOP au dus o lupta publica intensa cu Facebook, cea mai mare retea de socializare din lume, ca sa adopte acest buton pe site-ul din Marea Britanie. Facebook a argumentat ca propriile sale masuri de siguranta sunt suficiente dar, in cele din urma, a cedat presiunii opiniei publice, starnite de media si politicieni.

Acum, utilizatorii Facebook din Marea Britanie pot contacta politia prin intermediul paginii CEOP, a unui link de pe pagina de siguranta a Facebook si, poate cel mai important in lumea de socializare cool a celor tineri, prin intermediul unei aplicatii ClickCEOP, care a fost descarcata de 55.000 de ori in doar primele patru saptamini de la lansare.

„Acest buton le ofera tinerilor care folosesc Facebook o modalitate de a interactiona cu CEOP intr-un format care le e familiar”, spune purtatorul de cuvant, Sophy Silver.

Atunci de ce o idee atat de buna nu a avut succes si in restul Europei?

Este adevarat ca celelalte tari nu au o organizatie de protectie a copilului de nivelul CEOP, si nici un politist care sa lupte cu determinarea lui Gamble. Ca sa nu mai pomenim de presa sau politicieni care sa ceara raspicat sa se ia masuri.

Nici companiile care au un astfel de buton instalat pe softul lor din Marea Britanie nu au incercat sa-l implementeze si in alte parti din Europa. Unele, ca Bebo, spun ca e nevoie ca politia sau parintii sa preia initiativa. Altele, ca Facebook, nu sunt foarte sigure ca acest buton poate fi implementat usor in alte tari.

„Aplicatia ClickCEOP a fost solutia potrivita pentru aceasta tara“, spune Silver. „Dar s-ar putea sa nu fie viabila in cazul tuturor fortelor de ordine din Europa”.

Cei care militeaza pentru protectia copiilor, asa cum este cazul lui Carr, nu sunt insa de acord cu ceea ce ei considera ca fiind doar scuze corporatiste pentru a amana implementarea. „Vorbim despre companii cu active de miliarde de dolari”, spune Carr. „Au reusit inovatii tehnologice pe care nici nu ni le puteam imagina acum patru sau cinci ani. Pot face acest lucru daca vor, dar nu o vor face de buna voie, fara presiuni din partea opiniei publice”.

Au aparut insa semne ca o astfel de presiune incepe sa se manifeste, incet dar sigur, in intreaga Europa.

In Franta, “e-enfance”, unul dintre cele mai importante grupuri care apara siguranta pe internet, a obligat Facebook sa instaleze un buton de alerta pe site-ul lor francez.

„Exemplul Angliei ne arata ca este nevoie de un buton independent de alerta“, spune Fahed Toumi, directorul multimedia al organizatiei. „Copiii se pot simti vinovati sau speriati. De aceea este important sa le oferim ceva care sa-i faca sa se simta in siguranta“.

Chiar si tarile mai mici, precum Slovenia, s-au aratat interesate.

„Sunt un mare fan al acestui buton”, spune Vasja Vehovar, coordonatorul SAFE-SI, un proiect de siguranta pe internet al Universitatii din Ljubljana, si care militeaza pentru un sistem de alerta la nivelul intregii Europe.

27 de state europene au deja pagini web de tip hotline pe care parintii sau copiii pot raporta probleme. In Romania, acesta a fost implementat prin programul national Sigur.Info, coordonat de Organizatia Salvati Copiii. Astfel, copiii din tara noastra care se simt amenintati sau vor sa anunte un abuz, pot intra pe safernet.ro, acolo unde au la dispozitie nu mai putin de cinci modalitati de raportare a abuzurilor, sau pot cere sprijin si primi sfaturi pe helpline.sigur.info.ro.

Dar problema este ca aceste pagini sunt pe site-uri separate, pe care oamenii trebuie sa le cunoasca si spre care ar trebui sa navigheze. Aceste butoane nu sunt integrate pe paginile de chat sau pe paginile cu jocuri frecventate de copii.

„Trebuie sa existe asa ceva chiar pe site-urile unde tinerii isi petrec timpul pe internet”, spune Chris Groeneveld, inspector sef in cadrul Politiei Nationale Olandeze, brigada infractiuni cibernetice. El negociaza de mai multe luni cu Microsoft integrarea unui buton de siguranta in soft-ul lor pentru chat, buton care nu numai ca va conecta copiii la o linie speciala a politiei olandeze, dar va si salva informatia de la ”locul crimei” pe computerele lor.

Comisia Europeana s-a implicat si ea, incurajand companiile care detin retele sociale sa ”puna la dispozitia utilizatorilor un buton usor de folosit si accesibil”, conform Robertei Angelilli, membru al Comisiei Europene pentru Libertatile Civile, Justitie si Afaceri Interne.

„Copiii care stau pe internet trebuie sa poata raporta rapid si simplu orice abuz, doar prin apasarea unui buton”, completeaza ea, promitand sa monitorizeze companiile in urmatoarele luni, pentru a vedea ce masuri au luat.

Militantul pentru siguranta copiilor, John Carr, se teme insa ca totul dureaza prea mult si ca doar o tragedie – ceva teribil care sa i se intample unui copil – ar putea determina companiile si autoritatile sa ia masuri mai rapid.

„De ce sa nu facem acum ceea ce este necesar?“, se intreaba Carr.

Julian Sher este autorul „Prins in retea: o privire asupra actiunilor politiei pentru a salva copiii de pradatorii online.“

Rapid si Direct

Campania Reader’s Digest pentru Butonul de Siguranta este inspirata din initiativa britanica care a dus la crearea Agentiei pentru Protejarea Online Impotriva Exploatarii Copiilor (CEOP) si a butonului sau de protectie.

De ce acest buton?

• Este un buton de siguranta usor de recunoscut, prezent pe siteurile cele mai frecventate de catre copii si tineri

• Este un buton de siguranta integrat si disponibil pe siteuri web, siteuri de jocuri si camere de chat

• Este un buton de siguranta care ofera copiilor si tinerilor contactul direct cu politia, in caz de nevoie

Prin adoptarea unui sistem asemanator ori daca aceasta functie ar fi adaugata serviciilor de asistenta pentru Internet deja existente, accesul si siguranta copiilor pe Internet ar fi cu mult imbunatatite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s