10 ani de la prima pagina Web?
Pe site-ul USAtoday a aparut un articol intitulat „First US Web page went up 10 years ago”. Alte publicaţii s-au grabit sa celebreze prima pagina Web, fără alte delimitări…
De fapt, despre ce este vorba, mai exact?
In data de 12 decembrie 1991, la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server Web şi primele pagini Web, care făceau legătura cu biblioteca centrului. Dar primul server Web a fost realizat aproape cu un an înainte, la Centrul European pentru Cercetări Nucleare (CERN), la Geneva, în Elveţia, şi s-a numit la început nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch . Iar prima pagină Web a conţinut chiar prezentarea proiectului şi a fost accesibilă la:
http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html
Cum au decurs, de fapt, lucrurile?
Stim că, în ’90 – ’91, când Internetul era deja în plină dezvoltare, dupa ce proiectul şi toate modulele acestuia fuseseră elaborate în Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU, etc., prin realizarea a ceea ce numim acum Web, a venit rândul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee şi contribuţia câtorva colegi şi studenţi, a fost creat primul navigator şi editor de legături (cu o primă versiune a limbajului HTML) şi primul program de server Web. La acea data comunicaţia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp şi telnet, mergea bine şi era destul de serios folosită de comunitatea academică. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depăsea 1 miliard de octeţi/oră, iar numărul de calculatoare conectate depăsea o jumătate de milion. Tot 1991 este anul în care National Science Foundation renuntă la interdicţia de folosire a Internetului în scopuri comerciale, creind premisele ‘boom’-ului economic produs de comertul electronic.
Tim Berners-Lee era preocupat de introducerea hypertext-ului în Internet, in procesul de cautare şi regasire a documentelor. Noţiunea exista, chiar şi termenul Hypertext fusese deja introdus de Ted Nelson (1965). Problemele şi avantajele parcurgerii informaţiilor organizate ca hipertext fuseseră deja analizate de Doag Engelbart, realizator al unui prin sistem online şi inventator al mouse-ului.
Tim Berners-Lee scrie încă în 1980, în stagiul la CERN, un program „notebook”, intitulat „Enquire-Within-Upon-Everything”, care permite legaturi între noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip şi o listă de legături bidirecţionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III.
In martie 1989, Tim Berners-Lee scrie lucrarea: „Information management: A proposal”, difuzată pentru comentarii în CERN. Insoţită şi de lucrarea „Hypertext and CERN”. Ideea de bază a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. După mai multe dezbateri şi reluări, în septembrie, seful său, Mike Sendal, cumpără un calculator NeXT (unul din supercalculatoarle vremii) şi îi permite să treacă la treabă. Era în luna Mai a anului 1990.
In octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfată grafică şi la editorul aferent. Folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. In acest timp, proiectul este reformulat în cooperare cu Robert Cailliau, astfel că, atunci când primul server Web devine funcţional, prima pagină vizibilă cu ajutorul navigatorului care încă se dezvolta, a fost chiar TheProject.html, cu coordonatele complete:
Studentul Nicola Pellow reuseste să facă un navigator mod linie (în genul lynx-ului actual), astfel că la Crăciunul din 1990 erau demonstrabile atât navigatorul său simplu şi cel realizat de Tim barners-Lee, combinat cu editor şi cu o interfată grafică. Era posibil accesul la fisiere hipertext şi la grupurile de stiri.
In 1991 proiectul începe să fie prezentat în diverse colective din CERN, iar în luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adică pe WWW.
Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele şi editorul de pagini Web au fost puse la dispoziţia celor interesaţi, accesibile prin ftp, şi chiar difuzate în cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia . In octombrie încep să funcţioneze listele e-mail www-interest şi www-talk@info.cern.ch, fiind introdus şi accesul cu telnet anonim pe serverul Web info.cern.ch .Sunt instalate şi punţi între WWW şi WAIS, respectiv VMS/HELP.
La început de decembrie, în 1991, la San Antonio în Texas, are loc conferinta Hypertext’91, unde Tim Berners-Lee prezintă un poster şi demonstrează sistemul. Tot în acele zile navigatorul W3 este instalat pe VMS/CMS, iar revista CERN Computers Newsletter anuntă navigatorul W3 al comunităţii HEP (fizica energiilor înalte).
In acest context, fizicianul Paul Kunz, de la SLAC (Centru colaborând strâns cu CERN-ul), care participase la o consfătuire la Geneva, in septembrie, unde, după propria mărturie, Tim Berners-Lee i-a arătat despre ce-i vorba, la revenirea acasă, instalează programul de server Web şi realizează împreună cu colaboratorii săi (Louise Addis, George Crane, Tony Johnson, Joan Winters şi Bebo White), câteva documente HTML de legătură spre biblioteca electronică a Centrului. Potrivit relatărilor, pagina Web a SLAC ar fi fost accesibilă/vizibilă din 12 decembrie ora 16. Cert este că Tim Berners-Lee transmite un e-mail vineri 13 decembrie pe listele www-interest@cernvax.cern.ch şi www-talk@cernvax.cern.ch, cu copie pentru Paul Kunz, la pfkeb@kaon.slac.stanford.edu, anuntâ: There is an experimental W3 server for the SPIRES High energy Physics preprint database, thanks to Terry Hung, Paul Kunz and Louise Addis of SLAC.
Spre deosebire de pagina de prezentare a proiectului, folosită de Tim în demonstraţii, pagina SLAC permitea navigarea prin documentele bibliotecii, accesibile până atunci doar cu ftp. Drept urmare, când, o lună mai târziu, în cadrul unei prezentări în public la conferinta AIHEP’92 din Franta, Tim Berners-Lee accesează demonstrativ serverul din Stanford, unii dintre participanţi se pare că au intuit marea realizare.
Echipa de la SLAC a constituit grupul WWW-Wizards care a contribuit serios la dezvoltarea şi popularizarea acestui serviciu nou introdus în Internet. Tony Johnson va realiza şi el un navigator, numit Midas şi disponibil din ianuarie 1993 chiar în mediul X (la fel ca şi navigatorul VIOLA, realizat de Pei Wei de la O’Reilly Associates).
Erau deja cam 50 de servere Web în funcţiune, la începutul lui 1993, când apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a înfiintat şi condus, mai apoi, compania Netscape. Mosaic include multe din facilităţile navigatorului Midas, fiind conceput pentru mediul XWindows din Unix.
In martie traficul datorat World Wide Web-ului, măsurat în nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinta Online Publishing’93, la Pittsburg.
Amănunte referitor la acea perioadă, documentele echipei de la SLAC si chiar pagina Web ‘comemorată’ acum, pot fi găsite la: The Early World Wide Web at SLAC: Early Chronology and Documents (1991-1994)
Paul Kunz relatează multe din detaliile apariţiei World Wide Web-ului într-o conferintă la InterLab’99
Indiscutabil că Web-ul s-a impus, câstigând teren în competiţia cu Gopher (serviciu Internet lansat tot în 1991 şi operând cu meniuri), prin simplitatea şi universalitatea accesului (ideea identificării documentelor prin URL-uri), prin avantajul oferit de sistemul de legături oferit de hypertext si, implicit, de limbajul HTML, pe care se bazează. Pentru prima dată documentele ‘manevrate’ prin Internet pierd monotonia textului cu acelasi tip de literă, includ grafice sau tabele, ulterior figuri şi chiar secvente animate şi sunet. Un merit deosebit a avut şi navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer şi al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important şi modul în care principiile proiectului şi rând pe rând toate programele componente, au fost făcute publice, cu sursele difuzate pe listele e-mail şi disponibile prin FTP. Mai mult, la 30 aprilie 1993, apare declaraţia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web.
Curând după aceea, Ari Luotonen rescrie programul httpd – nucleul serverului Web, implementând şi autorizaţiile de acces. In august 1993, la Cambridge Massachusets, are loc primul workshop WWW Wizards. In septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operaţionale ale MOSAIC şi pentru PC-uri cu MS Windows, şi pentru Macintosh. In octombrie erau deja 200 de servere Web în funcţiune, inclusiv unul la Casa Albă. Se lansează primul proiect European bazat pe Web. Este anuntată prima conferintă privind World Wide Web la Geneva, între 25-27 mai 1994. Conferintă la care s-au înscris peste 800 de doritori (din care au fost selectaţi 400). Conferinta a subliniat importanta WWW pentru învătământ, materialele fiind accesibile încă la TECFA. In iunie 1994 erau înregistrate deja peste 1500 servere Web.
Lansat ca un instrument care să sprijine cooperarea cercetătorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine în doar câţiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate că nici navigatoarele şi nici editoarele de pagini Web nu au ajuns încă la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotecă a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, în prezent. Această dezvoltare a dus la apariţia de meserii noi, şi la reorganizarea multor activităţi ţinând seama de condiţiile publicitaţii pe Web şi de posibilităţi de cooperare greu de imaginat altădată. Cu ajutorul mediilor Web de instruire şi cu resursele informaţionale şi educaţionale înărcate pe Web, instruirea şi perfecţionarea conţinuă devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabilă şi previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) că fiecare îsi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aibă pe Aristotel ca profesor pentru fiul său, Alexandru.
Notă:
De fapt, data de naştere a Internetului este oarecum discutabilă: Unii autori consideră anul 1969 şi momentul când ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara şi University of Utah. Alţi autori, printre care şi Tim Berners-Lee, consideră ca dată de naştere a Internetului anul 1974, momentul despărţirii părţii academice de cercetările militare, odată cu constituirea retelei Telenet de către firma Bolt, Beranek&Newman. In sfârşit, alţii, printre care şi Paul Kunz de la Stanford, sunt de părere că Internetul apare doar în 1982, când este folosit prima oară acest nume şi când Bob Kahn, Vint Cerf şi alţii definesc şi implementează protocolul TCP/IP – considerat limbajul de comunicaţie al Internetului. Pentru întreaga cronologie şi evoluţie a Internetului se pot consulta: Net Timeline, Vint Cerf’s Brief History of the Internet, Hobbes’ Internet Timeline, etc. Lista cea mai completă, cu resurse Web din acest domeniu, este disponibilă la Internet Society (ISOC) All About The Internet: History of the Internet
Mărturiile lui Tim Berners-Lee pot fi găsite la: Tim Berners-Lee: A short history of web development, sau mai pe larg în Frequently asked questions by the Press, respectiv în cartea Weaving the Web
Cel mai bun exemplu este Ied Ken Olsen si DEC ( Digital Equipment Corporation ) care au produs primul minicomputer PDP-1 realizat in anul 1963. Mult mai ieftin decât marile masini acest minicomputer era realizat pentru a fi folosit de catre micile companii. In cealalta parte, pe ramura super-calculatoarelor ILLIAC IV a fost folosit pentru prima oara pentru a rezolva probleme aerodinamice care erau prea mari si complicate pentru alte sisteme. In tot acest timp erau facuti pasi importanti si in dezvoltarea limbajelor de programare. Acestea au început sa fie un domeniu interesant din 1950. John Backus si un grup de ingineri au realizat FORTRAN (FORmula TRANslator) ca fiind primul limbaj de programare algebrica.
Instalare windows si servicii IT Cluj si Brasov 